Invata simplitatea

Se pare ca „Simplu” e un răspuns corect la multe întrebări. Poate e pentru ca Dumnezeu iubeşte simplitatea, poate e pentru ca Dumnezeu poate fi găsit in simplitate. Nu degeaba se spune ca atunci când începi sa trăieşti mai simplu la exterior începi sa trăieşti mai serios in interior. Dumnezeu este simplu si aşteaptă sa evoluam îndeajuns pentru a înţelege simplitatea, pentru a ajunge să-l înţelegem. Din păcate suntem destul de departe de această înţelegere. În nebunia noastră refuzăm această simplitate si ne apucam de adăugat, de „înfrumuseţat”, pană când „simplu” ajunge sa nu mai poată fi recunoscut.
Refuzul acesta de a accepta simplitatea creează monştrii… Când e vorba de tehnologie poate se ajunge la un aparat atât de sofisticat încât nu mai reuşim să descoperim cum sa-l pornim. Când e vorba de religie se ajunge la un „cult” ce reuşeşte performanţa de al ascunde pe Dumnezeu sub un munte de „înfrumuseţări”.
Destul de multe persoane îşi schimbă confesiunea şi trec de la o biserică la alta. Ei se simt justificaţi şi consideră că biserica din care fac parte acum e cu mult mai bună decât cea din care au plecat. Toţi greşesc. Biserica din care au plecat nu e cu nimic mai prejos. Poate unghiul din care o priveau nu le-a oferit decât „zorzoanele” cultului şi au recunoscut in ele falsitatea iar atunci când au văzut noua biserică poate au zărit printre zorzoanele ei ceva din frumuseţea divină şi au fost atraşi.
Aţi văzut vreodată un curcubeu? E de o simplitate dezarmantă, o pată de culoare pe cer, un model fantastic de simplu şi totuşi, e ceva in simplitatea aceasta, ceva ce atrage, ceva ce te face să te simţi mai optimist, mai vesel, mai aproape de cum vrea Dumnezeu să fii. Nu degeaba se spune ca prin curcubeu Dumnezeu ne zâmbeşte.
Străbunica mea a fost o femeie simpla, nu a învăţat nici măcar sa citească si totuşi in simplitatea ei a fost cu mult mai înţeleaptă de cât cele mai inteligente persoane pe care le-am întâlnit in viata mea. Ea nu şi-a complicat viata studiind „zorzoanele” religiei, a acordat atenţie la un lucru simplu si a încercat sa-l pună în practică: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
De iubit ea ne-a iubit pe toţi, şi dacă vreau să înţeleg o fărâmă din iubirea lui Dumnezeu pentru noi mă gândesc la ea şi-mi spun „mai mult decât m-a iubit ea” iar in momentul acela îmi aduc aminte de inima umplută la refuz doar de un zâmbet al ei. Acel „mai mult” are o referinţă clară. Tot ea mi-a arătat si cum să-l iubesc pe Dumnezeu. Mi-a arătat prin exemplu personal, de fiecare dată când mergeam la ea o găseam în rugăciune. Niciodată nu mi-a spus să mă duc la biserică, niciodată nu mi-a cerut cont la cât mă rog sau la ce fel de viată duc si de fiecare data când mergeam la ea mă întâmpina cu un zâmbet. Lăsa rozariul deoparte pentru că ştia că Dumnezeu o aşteaptă răbdător sa continue discuţia după ce termina cu mine. Puterea exemplului ei e mai mare pentru mine decât orice recomandare a bisericii.
În viaţa aceasta un creştin autentic aleargă în cercuri în jurul unui creştin doar cu numele.
- „De unde ai atâta energie şi cum poţi alerga cu zâmbetul pe buze doar ai şi tu aceleaşi greutăţi pe care le am şi eu?”
- „E simplu, eu nu duc în spate şi un munte de păcate iar iubirea din inima mea face povara sa fie mult mai uşoară. Renunţă la păcate si cultivă iubirea in inima ta, e atât de simplu.”
- „Prea simplu, n-are cum sa funcţioneze. Ştii tu un secret si nu vrei sa-l spui.”
Încercaţi să trăiţi viata mai simplu, n-aveţi nimic de pierdut dacă in loc să cumpăraţi ceva care să vă facă viata si mai complicată folosiţi banii pentru a face o faptă bună.