marți, 8 noiembrie 2011





Vreau să am aripi să zbor din nou,
Să simt fericirea în suflet,
Am un vis care adie uşor,
Aripile lui asemeni unui cuget…

Să pot atinge iarăşi infinitul,
Zburând deasupra tuturor…
Din nou să cânt să nu cunosc sfârşitul,
Pe drumuri să fluier uşor.

Acea minune este un pronume
Linie continuă, îi spun „tu”
Aevea să îmi fi un singur nume,
Fericirii să nu îi mai spun „nu”.


Albastre petale ating pământul umed….
Înfâţişarea suavă a chipului tău…
Îngerul albastru reînnăscut,
Să adorm pe umărul tău…
Visul de început…