luni, 21 mai 2012

Ma predau

Am obosit ziua de azi, şi ea pe mine,
Şi în apus, întind mâini către ceruri ,
De durere, de frică, de neputinţă,
De o oboseală fizică,
Sau poate că şi gândurile dor....
Lumini strecurate în perdea de-ntuneric,
Să-mi adoarmă pe frunte-mi crispată, îmi vor.
Mă predau!
Tot ceea ce-mi doresc
Este liniştea unei nopţi cu lună mai puţin colţuroasă,
Cu o ceaţă, aproape prietenoasă,
Şi să dorm, să dorm...
troienit în zăpadă de vise pure,
Ca inima unui copil,
Să uit de legile scrise şi nescrise,
În ceas dintr-o noapte, undeva, spre april.
Mă predau.
Am obosit ora de văicărelile mele,
Şi-mi caut, timid, un loc, sub pătură de stele.
Las păsările cerului să-mi poarte cuvântul,
Şi-mbrac în tăcere de mine, şi gândul.
Mă predau singurătăţii de mine,
Şi doare mai tare decât m-aş fi lovit;
Mă predau ceasurilor uituce,
Şi da, mă întreb, cu ce am greşit.
Mă predau singurătăţii de mine, în noapte cu lună;
Nu am încetat nicicând a dori să mai fim împreună!
Mă predau singurătăţii de mine,
Şi în noapte cu vise, tot ce îmi doresc, e să adorm de tine.

                                    "Exista cu siguranta o solutie pe undeva, iar eu o voi gasi ."

Ieri, azi, maine

Ieri!… cenuşa ce păstrează forma încă neschimbată,
Din ce-a ars în focul vremii; lacrima deja uscată,
Sau un zâmbet de pe buze, spulberat de-al sorţii vânt;
Ieri… poveste, cu eroii oase putrede-n mormânt.

Astăzi?… lampă ce se stinge, stea plecată spre-asfinţit,
Visuri nebătute încă de-al ursitei vânt cumplit,
Piscul nalt, pe care dorul, vânător, stă şi pândeşte
Ţărmul unde amintirea cu dorinţa se-ntâlneşte.

Mâini?… o strângere din umeri a enigmei întrebate;
Rai sau iad, în care ochiul niciodată nu străbate,
Cui de aninat speranţe, prunc ce nu poate grăi.
Mâine… mâine, cine ştie câţi din noi vom mai trăi!

Poem,nefolositor

Inima atârnă de-o iluzie
nu ştie să rupă trecerea din trecut
rănită abia respiră decadent
în depărtarea de tine
caută cuib în amintirea ta
ai devenit umbra înfăşurată în curcubeu
debarcare după revelaţii cu buze flămânde
în iubiri de-o clipă bulversate amăgiri
carnaval fără sfârşit înveşmântat în mătase
desfrunzită în lumini şi umbre
încerc să mă-nalţ pe altă pagină
surprinsă de un vers inevitabil
uimit
ridică privirea spre mine
biet poem nefolositor


Roz pal,
culcus de vise
Mangaietor de suflet imbacsit
Ma sper ades copil,si vreau
Sa te gasesc in floarea de cires.
Şi-ai să mă uiţi -
Că prea departe
Şi prea pentru mult timp porneşti!
Şi-am să te uit -
Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Cu ochii urmări-vei ţărmul, topindu-se ca noru-n zare,
Şi ochii-ţi lăcrima-vor poate
Trei lacrimi reci de călătoare ;
Iar eu pe ţărm
Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Şi-nţelegând că mi-eşti pierdută,
Te-oi plânge-n ritmul unui vers.

Şi versul meu
L-o duce poate vreun cântăreţ până la tine,
Iar tu -
Cântându-l ca şi dânsul,
Plângându-l, poate, ca şi mine -
Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,
Şi-uitând că m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
Şi când din ochi lăsai să-ţi pice

Şi-ai să mă uiţi -
Că prea departe
Şi prea pentru mult timp porneşti!
Şi-am să te uit -
Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Cu ochii urmări-vei ţărmul, topindu-se ca noru-n zare,
Şi ochii-ţi lăcrima-vor poate
Trei lacrimi reci de călătoare ;
Iar eu pe ţărm
Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Şi-nţelegând că mi-eşti pierdută,
Te-oi plânge-n ritmul unui vers.

Şi versul meu
L-o duce poate vreun cântăreţ până la tine,
Iar tu -
Cântându-l ca şi dânsul,
Plângându-l, poate, ca şi mine -
Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,
Şi-uitând că m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
Şi când din ochi lăsai să-ţi pice
Trei lacrimi reci de călătoare!

sâmbătă, 28 aprilie 2012

Femeia

Iata ceea ce trebuie sa stii despre o Fecioara: desi la prima vedere poate parea rezervata, chiar timida, nu te grabi sa o cataloghezi. Este incredibil cat de mult curaj si tarie poate avea in anumite situatii, mai alese in cele care implica persoane foarte dragi ei.

Fecioara, atunci cand iubeste, o face intr-un singur fel: total. Este o femeie in adevaratul sens al cuvantului. Are in dotare o multime de farmece si cunoaste toate trucurile pe care o femeie ar trebui sa le cunoasca. Nu este o persoana lipsita de vointa, in realitate, poate realiza tot ceea ce isi pune in gand.

In viata de cuplu, Fecioara este o persoana devotata si loiala, insa daca relatia scartaie, ea nu se va arunca in foc pentru a o salva, ci mai degraba va aborda o raceala care il va face pe partener sa simta ca Polul Nord este o zona tropicala. Caracteristicile generale ale Fecioarei reprezinta un amestec ciudat intre emotie si luciditate, intre romantism si pragmatism.

In domeniul finantelor, Fecioara este pe teren propriu. Extravagantele nu o caracterizeaza si nu face cheltuieli nesabuite. In materie de haine sau decoratiuni are gusturi bune, iar inteligenta ei poate fi foarte usor stimulata, mai ales daca se traduce prin invitatii la teatru sau la galerii de arta.

O alta caracteristica des intalnita la Fecioara, si destul de enervanta de altfel, este faptul ca nu se pot impiedica sa nu se ingrijoreze prea mult pentru orice lucru, indiferent de importanta lui. Pe de alta parte, daca o ai drept colega de munca, va sari imediat sa te ajute cu ce ai nevoie, mai ales daca este o urgenta. Daca esti o persoana apropiata si draga, ai toate sansele sa faca treaba in locul tau. Femeia Fecioara are picioarele bine infipte pe pamant, si ce crezi? Chiar ii place sa traiasca in lumea reala.

Atentie! Chiar daca Fecioara este critica cu ceilalti, ea nu gusta prea mult criticile. Motivul? Este la fel de constienta de imperfectiunile ei in aceeasi masura ca si de ale tale.

Femeia Fecioara in dragoste


In viata de cuplu, Fecioara este o persoana devotata si loiala, insa daca relatia scartaie, ea nu se va arunca in foc pentru a o salva, ci mai degraba va aborda o raceala care il va face pe partener sa simta ca Polul Nord este o zona tropicala.

Atunci cand se indragostesc, pasiunea se declanseaza cu o intensitate foarte puternica, mai putin intalnita la celelalte reprezentante ale zodiacului. Insa pana a ajunge acolo, pretendentul va trebui sa treaca mari si tari, de foarte multe ori, ad literam. Fecioarele sunt mari iubitoare de perfectiune, si exact asta vor cere de la partenerul lor.

Pentru o viata lunga si armonioasa de cuplu este mai bine ca natura critica a Fecioarei, de care nu se va dezbara, sa fie acceptata inca de la inceput. Aceasta stie ca este extrem de eficienta si de organizata, si, in general, chiar are dreptate. De aceea este recomandat sa nu intarzii niciodata la o intalnire cu o Fecioara, iar daca se enerveaza, este bine sa te astepti sa fie botoasa. Pentru a o impaca este de ajuns sa iti recunosti vina si sa ii oferi o floare, asortata cu un zambet frumos. Nu incerca sa vii cu contra-argumente la spusele ei. Nu vei face decat sa o enervezi.

Dupa ce ai cucerit o femeie Fecioara si ai reusit chiar sa o convingi ca tu esti barbatul pe care si l-ar dori toata viata, nu pune in cuier armele seductiei sau al bunei-cuviinte. Partenerul de viata al Fecioarei trebuie sa fie manierat, deoarece perfectionismul care o caracterizeaza nu tolereaza bine injuraturile, imbracamintea neglijenta sau manierele proaste la masa.

joi, 29 martie 2012


Înveşmântată ca o vestala
Învăluită în speranţă
Sunt tot acolo, unde m-ai lasat
Aştept ca o statuie
Să-ţi văd pasul încolţit lângă trepte
Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi
Te aduc nălucă sub aceeaşi copaci
Aerul se tulbură, clipa lovită
Aduce zvon de îmbraţişare. Aş zbura…
-Strigă-mă! Ţi-am spus; şi a răsărit
curcubeul lângă suflarea amiezii
Tăcerea devenise o dungă subţire
printre armonii jefuite de cântec
Când eşti departe
Rosteşte-mă încet, tandru
cu numele meu întreg de zidire
Cheamă-mă să te aud!
şi ai să vezi cum o petală
Îţi va mângâia umărul.
Deasupra
Sufletul meu ca un vis plutitor te atinge
Când amurgul ţi-aleargă rătăcirile
Ducându-te lângă privighetori
Departe, în jurul pământului, între nelinişti
Rosteşte-mă cu inima uneori!

sâmbătă, 17 martie 2012


Daca vrem ca un mesaj de dragoste sa fie auzit, el trebuie sa fie trimis. Pentru a tine o candela aprinsa, trebuie sa turnam ulei in ea.

marți, 14 februarie 2012

Dorul este un sentiment greu de definit. El nu e numai gândirea cu plăcere la fiinţa iubită, dar depărtată; nu e numai simţirea unei necesităţi de a fi cu ea; nu e nici numai transfigurarea chipului ei, datorită distanţei şi trebuinţei de ea. Ci în dor e prezentă într-un fel propriu şi în grad foarte intens o duioşie, un sentiment indescriptibil, în care inima se topeşte de dragul fiinţei iubite.
„Virtutile lui sunt deosebite, cu adevarat imparatesti: e un cuvint tipic de contopire a sensurilor, iar nu de simpla compunere a lor; e un cuvint al deschiderii si totodata inchiderii unui orizont; unul al intimitatii cu departarile, al aflarii si cautarii; un cuvint al stiutului si nestiutului, al limitatiei si nelimitatiei, al concretului si abstractului, al atractiei de ceva determinat si al pierderii in ceva indeterminat. Are o splendida suveranitate in el, dar e un cuvint al inimii numai, si nu al gindului, dupa cum e un cuvint al visului, si nu intotdeauna al faptei.
… te poarta cind spre trecut, cind spre viitor, te incarca si de regrete si de speranta, iti face uneori de indurat insuportabilul, dar alteori de nesuferit ceea ce trebuie si e bine sa induri. A plecat de la durere si a scos tot ce putea din transfigurarea ei; dar nu a trecut de spirit, a ramas prins de suflet” ( CONSTANTIN NOICA )





PENTRU FIINTA IUBITA DORUL ARE ALTA REZONANTA , EL ESTE SIMTIT CAND OCHII CAUTA DOAR ACEI OCHI , CAND MANA CAUTA SA ATINGA DOAR ACEA MANA , CAND NU EXISTA CORELAREA DINTRE SIMT - VAZ - AUZ SI ..........GUST .
CAND IMI ESTE DOR , MA DOARE ! ASA SIMT ACEST SENTIMENT , PRIN DURERE IN ..... SUFLET .

luni, 13 februarie 2012

Te-mbratisez cu fiecare gand, te simt dar imi lipsesti,
te am in suflet dar mi-e dor de tine,
in vise stele-ti asez in palme si buzele-ti sarut  oftand,
te strang in brate ,desi nu te ating ...
Traiesti in mine de atata timp ...arzi mocnit
 ma prefaci in zambet ,in lacrima,in liniste ,in furtuna ...in ce vrei tu ,si=apoi,
imi stralucesti pe fata,ma porti pe bratele sufletului intr-o lume de basm ,
acolo nu exista durere, nici lacrimi,acolo totu-i iubire ,
totul din jurul nostru dispare si ramanem doar noi doi,pierduti pe aripile unei clipe, undeva...
 nu stiu unde, stiu numai ca traim acel moment
cand mangaierile  si soaptele tale mereu pline de dragoste ma trezesc la viata...cand ma faci sa ma simt undeva sus ,
sus ...unde numai tu poti ajunge ,iar tu esti cu mine ...cu gandul  suntem impreuna,
 unul in bratele celuilalt ...iubindu-ne ...dorindu-ne ,iar si iar ...

luni, 6 februarie 2012

 
 Acolo unde cred ca esti 
 Nici trenurile nu strabat  
 Acolo ca de sticla par 
  Padurile de brad brumat. 
Tot mai departe simti si taci 
 Adaugat la rest mereu 
Si nu mai pot inainta
  Decat pierzandu-ma si eu.
 Cum ninge, alb e orice drum
 Si alb respira-ntregul timp 
 Nici nu te-as recunoaste-acum 
Desperecheat si fara nimb. 
Mi-e mila si sa-mi amintesc 
Dar nici sa uit nu ma indur
 Cata parere-i in destin
 Cata greseala-i imprejur
.Cu degete de frig adun 
Ca sub un sal inzapezind                 
Sufletul nostru inca bun 
 Miscarea lui catre argint
.Cum ninge, nu s-ar mai opri 
Si fi-vor brazii ingraditi 
Acolo unde cred ca esti
  Printre barbari meteoriti. 
In fiecare an astept
 Sa ninga, sa te pot vedea 
Daca privesti, daca asculti 
Daca mai intelegi ceva