Focul incepe sa arda!
Danseaza-mi dansul meu in vid.
Vreau sa ma descalt de tiparul lumii asteia.
Vreau sa alerg printre planete
Si sa ma intep in stele
Vreau sa le simt zambind in palma mea.
Vreau sa ma joc cu genele lor si apoi….
Vreau ca soarele sa fie gelos pe noi.
Nu,nu sunt innebunita de atingeri.
Nici macar nu le mai caut.
Sau……. Poate ca o fac?
Nu in inima ta….
Te-ai innecat in propriul “nu stiu”.
Te misti intr-un ritm alert impotriva curentului.
Si ramai mereu si mereu in acelasi loc.
Te-a intepat o stea! Ti-a taiat zilele muritoare.
Foarte bine! Uraste-o ! si eu o fac.
Vreau sa fiu muritoare.
Sunt obosita de ideea de a trai vesnic.
Ce? Daca apa te ridica intre picaturi crezi ca poti simti ?
Ochii tot vor simti raceala albastrului….
Te cutremuri cand intrii in gandurile mele!
Ramai prins intre fire ce iti ataca fiinta.
Nu sunt sertare pe care le chemi in fata inimii tale…
Sunt haine ce inca iti mai simt parfumul….
Stii ce e in fiinta mea acum?
Fiecare imagine a ta dormind..
Fiecare zambet ce prevestea un vis frumos.
Fiecare “buna dimineata” cu parul valvoi.
Fiecare seara in care desenam pe stele chipul fericirii.
Niciodata nu va fi atat de frumoasa ca in seara aceea.
Iti mai aduci aminte?
Luna mi-a zambit si m-a avertizat ca ma indragostesc de un suflet de catifea…
Si tu….te-ai intepat intr-o stea …
In timp ce ma urmareai dansand desculta printre planete…..
Si sufletul de catifea s-a rupt…
La fel si matasea dintre noi….
Iar praful asta de stele s-a reintors la soare….
Si luna acum se intoarce seara in patul meu…incalzind locul din care ai plecat.