Long way home -Bernward Koch

Aş vrea să fiu mereu copil
Să mă-nvârtesc fără sfială,
Să văd bujorii în April
Trezindu-se din amorţeală.

S-alerg desculţă pe afară
În iarba umedă covor,
Să văd bondarul gras cum zboară
Legat de coada unui nor.

Să simt

.

.

.

parfumul florilor de tei
Şi mâna mamei peste frunte,
Sărutul cald, iubirea ei,
Destinul încercând să-nfrunte.

Să fac din preşuri colorate
Căsuţă fratelui cel mic,
Să râd cât pot, pe săturate
Şi să nu-mi pese de nimic.

Să sar cât vreau peste băltoace
Şi zmeul să îl trag de sfori,
Pisica s-o aud cum toarce
Cunună să îmi fac din flori.

Şi să mă joc de-a mama şi de-a tata

Sub geamul casei părinteşti
Şi să nu simt o clipă gata
Închisă cartea cu poveşti.

Să sar şotronul pe trotuar
Şi să mă cred o zână,
Să văd furnici în furnicar
Şi să le iau în mână.

Să prind fluturii de-aripă
Şi să-i agăt în insectar
Şi doar atât, pentru o clipă,
Să mă visez copilă iar.

Să plec vacanţele la ţară
Şi să mă sui de vreau, în dud
Şi-n gârla caldă, peste vară,
Cu ochii-nchişi, să mă cufund.

Să văd bunica împletind
Pentru nepoate şaluri,
S-aud copiii chiuind
Cu piatra-n apă să fac valuri.

Să stau pe prispă cu bunicu’
Şi cu mustaţa să m-alinte
Şi-n mâini să-l văd ţinâd ibricu
Să-mi toarne laptele fierbinte.

Să zburd prin ploaie şi prin vânt
Cu ochii sus la stele
Şi să miroasă pe pământ
A flori de micşunele

Să suflu florile de păpădie
Şi să pocnesc în mâini zorele
Şi struguri copţi şi mari din vie
Să-i strâng în coşuri de nuiele.

Să plâng o biată vrăbiuţă
Căzută prizonieră-n casă,
Să-nham dulăi la săniuţă
Şi să nu simt iarna geroasă.

Să nu mă fac vreodată mare
Şi să mă văd fetiţă în oglindă,
Să simt copilăria ca o floare
Şi împăcarea-ncet să mă cuprindă.

Relaxation Chill Out Music & John O`Callaghan - Big Sky [Hd] Relax !

Ne-am intalnit
Pe o frunza
Zburatoare
Intr-un zig –zag ametitor
Eu ma pregateam de aterizare
Tu te inaltai
Intr-un alt zbor.

Iar frunza era de stejar
Parasea padurea din noi
De cate ori te zaresc
Visez
Un foc fara de jar
Si mainile noastre
Albastre
Impreunate
Ne plimbam,
Zburam,
Amandoi,
Prea departe.

mie mi-e eama
sa nu ma ratacesc
tie ti-e sete
sa te obosesc
dar ratacirile se tot rotesc
in jurul nostru
exacte
abstracte
noi doi
ne vom iubi mereu
fara acte…

si frunza se agita intruna
zburand
intre pamant si cer
si amandoi ne oprim
intr-o intersectie
de linii perpendiculare
aeriene…
intrebandu-ne,
unde voi zbura eu,
unde vei obosi tu
niciodata nu vom sti
va ramane mister.

Pastorale Secret Garden

Cărările iubirii sunt înc-un labirint,
În care mă înconjur în fiecare clipă
Pornesc grăbit spre tine
dar mă opresc arzând căci mintea mea
întinsă găseşte numai visul.
Visez să te iubesc ca altădat'
Să-ţi mângâi ochii, râsul
Să te privesc în voie.
Visez la începutul cel fără de neant
În care-aceasta lume îmi apărea prin tine.
Înalta noastră clipă
Doi demiurgi alături am inventat iubirea
Iar stelele ce-n ceruri lumina şi-au aprins
Sclipind asemeni nouă şi-au început menirea.
Visez la tine
La dragoste
La tot ce eu crezusem că va fi viaţa noastră.
Îmi împletesc iubirea în sute de cununi
Mi-o regăsesc în suflet
Te caut pe-tine-alături dar îmi visez doar visul.

Te împlânţi ca un pumnal în inima mea.
În loc de sânge izbucneşte dragoste
Împroşc pădurea şi cerul şi munţii cu ea.
Dar pe tine dragostea mea nu te-atinge
Pluteşti mai departe în jurul vremilor mele
Fără să cobori vreodată în ele
Tăind spaţiul din preajmă
Mă-nconjori ca o aripă
Ce flutură clipă de clipă
Vestind necontenit plecarea ta.

Ai plecat dar nu ai fost niciodat'
Ai venit dar nu te-am zărit
Virtual prezent, real absent
Iubirea ta uneori o simt
Când uiţi să-ţi închizi sufletul
Rar
Si atunci îmi spui că e vis
Convins
Nu te juca cu lumile mele.
S-ar putea ca odată
Într-un act de magie
Pur
Să le amestec:
Liber în virtual
Să te încătuşez în real.

Am sufletul prea vechi pentru iubirea asta
Nu pot iubi vremelnic şi doar un singur om,
Eu azi doresc întregul
Iubirea-mi să aprinda pentru eternitate un Univers de sori.
Nu ştiu ce-i plânsul, râsul, uitat-am veselia
Si tot ce spaţiu-aievea încătuşează-n timp.
Îmi trebuie doar esenţa
Lumina care-nvie,
Şi îmi renasc dorinţa
Ca să dispar în tot.

Încordat ca un arc sufletul ţâşneşte
înaintea minţii.
Iubirea mă doare
când o tai în carnea trupului.
Trupul dispare
sorbit în vârtejul iubirii.
Nimic nu mai e la locul lui
suflet, iubire, trup.
Îmi caut sufletul şi găsesc iubirea
Îmi simt iubirea şi dau de trup
Iar trupul îmi trece prin suflet.
Crâmpeie din mine
Din care încerc să mă construiesc,
Dar nu mai ies eu!

Fă-mi aripi!
Dă-mi-le calde, împenate
Pure, pline de ceaţă.
Străvezii dar puternice
Ca aripile de înger.
Aş dormi în aer
Doar în nopţile cu lună plină,
Să fiu sigur că dorm pe lumină
Şi nu mă voi trezi în infern.
Voi zbura tot timpul
Ca să le-ncerc,
Să le învaţ,
Apoi nu voi mai şti că zbor
Dar voi pluti uşor
Uitând de aripi
Voi găsi lumina şi mă voi risipi în ea.

Credeam că iubirea e un joc
Că este o întâmplare
Credeam că ea apare
De câte ori doresc eu.
Insolenţă supremă:
credeam că moare
dacă poruncesc eu.
Aşa am plecat.
Apoi prin durere am înţeles
că
iubirea e destin
că
iubirea e festin
că
iubirea e zălog, năvod
iureş, vârtej, cântec.
Independentă de cei ce-o trăiesc
hrănindu-se din cei ce iubesc
timp fără spaţiu,
orbită solară
dimensiuni fără şir.
Iubirea nu iartă, nu aşteaptă
Iubirea e crudă dar dreaptă.
Iartă-mă tu pentru iubirea noastră.
Atunci poate se va-ndupleca
Şi se va pogorî doar o clipă,
Clipă descântec,
Să mă îmbăt cu ea.

Mi-e dor de tine ca de-un cântec vechi
Pe care nu-l mai ştiu, dar îmi răsună
Frânturi stăruitoare în urechi
Fără să poată să îl recompună.

Mi-e dor de tine ca de-un vers uitat
Ce-ar fi-ntregit, sublim, o poezie
Pe care-ntotdeauna am visat
C-aş şti s-o scriu, dar n-am putut-o scrie.

Mi-e dor de tine ca de-un ipotetic
Trecut din viitorul meu nescris,
Ce va fi fost, ce va fi fiind, profetic
Precum un vis, precum un vis în vis.

Cum să-mi împiedec sufletul 
să nu-l ajungă cutremurat pe-al tău?
Cum să-l înalţ deasupra ta
spre alte lucruri, altundeva?
O, cum, cum l-aş aduna
lângă ceva pierdut în întunerec,
într-un ungher tăcut, străin, nefrămătând,
ce nu se-ndepărtează
când adâncurile-ţi lunecă departe, unduind.
Ci tot ce ne-nfioară, pe tine şi pe mine,
ne împreună totuşi aşa cum un arcuş
din două strune-un singur sunet scoate.
Pe ce vioară suntem înstrunaţi?
Şi ce artist ne ţine-n mâna lui,
cântec cum altul nu-i?

Am dat masca jos
 fără de folos
 şi am plâns amar
 în nopţi de cleştar.
 Am cântat iubire -
 vis de nemurire
 şi-am cusut pe ii
 aripi sidefii
 ca să zbori mai sus
 pe unde nu-s
 decât păsări veşnic
 arzând ca un sfeşnic
 gândului deşart
 ce face de cart
 orelor târzii
 aşteptând să vii
 să alungi tăcerea
 şi NEmângâierea.
 Şi-am ţesut maramă
 şi te-am strâns - năframă,
 flori de busuioc
 să-ţi poarte noroc.
 Numai c-ai rămas
 în urmă c-un pas
 şi ţi-ai ars aripa
 frângându-mi clipa
 care te voia
 mai sus cu o stea.
 Astăzi e târziu
 să mai fii,
 să mai fiu.
 Fosta primăvară
 mereu o să doară.
 Umbre vom rămâne 
 ca mâine,
 ca maine…
 Mi-ai lăsat mereu
 gust de lună, zău,
 ce mereu dispare 
 în marea cea mare.
 În cuvinte  tors
 niciodată-ntors
 ci numai minciună
 când foamea ne sună
 din cornul prea plin
 de har şi divin.
 Niciodată vară
 doar mereu povară
 de neînţeles

 mult prea des,
 mult prea des…

Lelia Mossora

Jewel - Sweet dreams

Secret Garden - Appassionata

Adagio Lara Fabian

Andre Rieu Je t'aime

My Choice - Bernward Koch: Immortal Thoughts

Pickup Scene from Scent of a Woman - AlphaDestiny

dirty dancing

Lionel Richie ~ Truly

Bernward Koch - Immortal Thoughts